Copilăria mică este deopotrivă perioada cea mai vulnerabilă din dezvoltarea oricărui copil, în primii câțiva ani de viață se pun bazele pentru dezvoltarea emoțională, intelectuală și morală.
Nevoile esențiale la care fac referire reprezintă experiențele și tipurile de îngrijire la care orice copil are dreptul. Și totuși, ce tipuri specifice de experiențe sunt necesare?
Exista 7 nevoi esențiale ale copiilor mici și ale familiilor lor – bazele fundamentale pentru capacitățile emoționale, sociale și intelectuale de nivel înalt ale copiilor noștri.
1. Nevoia de îngrijire permanentă cu iubire
Pentru a parcurge cu succes etapele dezvoltării timpurii, copiii au nevoie de mai mult decât lipsa privării, au nevoie de îngrijire sensibilă, iubitoare, pentru a-și dezvolta capacitatea de încredere, empatie și compasiune.
Interacțiunile emoționale suportive cu bebelușii și copiii mici ajută la dezvoltare optimă a sistemului nervos central (SNC), schimbul de gesturi afective îi ajută pe copii să sesizeze și să răspundă la indici emoționali și să-și formeze un sentiment al sinelui.
2. Nevoia de protecție fizică, siguranță și ordine
Nevoia unui mediu lipsit de primejdii, sigur, începe cu mult înainte de naștere. Dezvoltarea sistemului nervos central este împiedicată de fumat, alcool și alte substanțe toxice. Există din ce în ce mai mult suport empiric că acestea interferează cu abilitatea ulterioară de a procesa senzațiile (imagini și sunete) precum și de a planifica și realiza acțiunile corespunzător.
Dar este încurajator că psihoeducația poate să schimbe obiceiuri.
3. Nevoia de experiențe adaptate nevoilor individuale
Cum ar fi dacă am putea să întărim capacitățile unui copil de a fi perseverent, rezilient și de a face față cu succes situațiilor cu care se confruntă?
Ei bine, prin interacțiunea dintre trăsăturile fiziologice ale bebelușului și comportamentele persoanei de îngrijire, iau naștere caracteristicile personalității. Fiecare copil are un ritm diferit de dezvoltare, părinții au nevoie să se familiarizeze cu noțiunea de „diferențe individuale”; astfel, ei vor fi pregătiți pentru provocări și pentru sprijinirea fiecărui copil în a deprinde modalități pozitive de interacțiune și învățare.
4. Nevoia de experiențe adecvate din punct de vedere al dezvoltării
Pe măsură ce evoluează în vârstă, copiii traversează diverse etape de dezvoltare, în unele copilul învață să relaționeze cu cei din jur cu empatie și compasiune, pe când în altele învață să traducă semnalele sociale sau să gândească imaginativ și logic.
Pentru a putea să relaționeze empatic, copiii au nevoie ca persoanele de îngrijire să ofere creștere și interacțiuni empatice; pentru a traduce semnalele sociale, au nevoie ca adultul să li se alăture în jocul interactiv și în negocieri. Iar pentru gândirea imaginativă este nevoie ca adultul să devină partener pentru copil în jocul simbolic și sa ia parte alături de el la dezbateri și discuții centrate pe opinii.
5. Nevoia de stabilire a limitelor, de structură și de așteptări
Limitele și ordinea încep cu îngrijirea și educarea deoarece 90% din sarcina de a-i învăța pe copii să internalizeze limitele se bazează pe dorința copiilor de a-i mulțumi pe cei din preajmă. De asemenea, copiii învață imitând. Moralitatea se dezvoltă din încercarea de a deveni la fel ca un adult pe care îl admiră.
6. Nevoia de validare
Înseamnă iubirea necondiționată, sprijin în luarea deciziilor, acceptare a modului individual de a fi, dar și punerea în valoare a punctelor forte, sprijin în îmbunătățirea punctelor slabe, ascultare, acceptare și înțelegere.
7. Nevoia de autorealizare
Presupune acces la cunoștințe și informaţii, acces la educație, susținere în procesul de educaţie. Înscrierea la activități extrașcolare pentru a-și potența talentul, pentru a-și dezvolta abilitățile. Libertate de a alege care sunt activitățile pe care se concentrează. Evitarea părinților de a proiecta asupra copiilor propriile nevoi neîmplinite în copilărie (de exemplu mama a vrut să fie balerină, dar nu a avut șansa să facă asta și apoi îi impune direct sau indirect fetiței să urmeze cursuri de balet).
Toţi părinţii vor să ştie dacă bebeluşul lor se dezvoltă bine şi ce să facă dacă există dificultăţi. Sunt suficiente vechile repere ajutătoare, precum luarea în greutate, realizările motorii semnificative (statul în şezut, mersul de-a buşilea şi mersul) şi unele realizări semnificative cognitive şi de limbaj (de exemplu, emiterea de sunete şi apoi articularea de cuvinte)? În prezent, putem să facem mai mult. Putem să monitorizăm în acelaşi timp dezvoltarea intelectuală, socială şi emoţională a copilului şi să depistăm dificultăţile de dezvoltare, de învăţare şi de comportament mai devreme ca niciodată.
