Ce este autosabotarea?
Privita dintr-o perspectiva simplistă, autosabotarea poate fi explicată prin expresia “a da cu stângu-n dreptul” în străduința de a-ți îndeplini obiectivele. Din punct de vedere psihologic, autosabotarea este o modalitate de a susține un comportament disfuncțional, întărește credința că “nu pot” sau “oricum nu-mi iese nimic din ce-mi propun”, ceea ce afectează încrederea și stima de sine.
Cu alte cuvinte, te aștepți să ai un eșec, acționezi ca atare (autosabotare), după care rezultatul vine ca o confirmare, ai obținut eșecul așteptat, care îți întărește sentimentul de inutilitate, incompetență și convingerea că nu meriți succesul și aprecierea celor din jur.
Când apare autosabotarea?
Autosabotarea apare atunci când comportamentul distructiv este direcționat către tine însuți, inițial este greu de observat, dar devine formă de auto-vătămare psihologică în momentul în care îți subminează constant eforturile.
Cum se manifestă autosabotarea?
Prin procrastinare (poți să “amâni” în mod repetat ceva ce este nevoie să faci, chiar dacă știi că trebuie să termini), perfecționism (o persoană perfecționistă care vrea să realizeze o activitate fără erori, ar putea să evite să facă unele ajustări care ar putea fi riscante, dar ar ajuta-o să atingă mai repede obiectivul), compararea cu ceilalți (de multe ori nu te ajută să devii mai bun, ci doar alimentează ideea că nu ești suficient de bun), critică față de sine, auto-vătămare etc.
De ce apare autosabotarea?
Pare contraintuitiv, dar de ce și-ar pune cineva singur “bețe în roate”? Explicațiile sunt legate de traumele nevindecate din trecut, frica sau lipsa motivației. În copilăria mică, internalizăm mesaje pe care le primim de la persoanele de sprijin, prin atitudini sau comportamente abuzive, astfel că ajungem să dezvoltăm convingeri despre propria persoana care sună astfel: “nu merit”, “nu sunt suficient de bun(ă)”, “nu pot”- convingeri după care ne vom ghida în viață și care ne vor submina eforturile. Convingerile negative despre propria persoana atrag după sine negativism, care îngreunează dorința de a schimba ceva.
Cum depășim autosabotarea?
Primul pas către vindecare este acceptarea de sine – mă accept și mă iubesc așa cum sunt, indiferent de fricile și comportamentele mele autodistructive, pentru că într-un anumit punct m-au ajutat sa mă protejez. Ce este de făcut în continuare este să acționez diferit, în ciuda fricii, să-mi schimb discursul interior negativ și să practic autocompasiunea.
Alta modalitate de a o depăși este sa te focusezi pe ce vrei să obții și nu pe ce îți este teamă că s-ar putea întâmpla. Atunci când abilitățile, comportamentele și gândurile noastre sunt aliniate, poți crea stări mentale și emoționale care să te conducă spre tot ce ți-ai propus.
Dacă te identifici cu comportamentele enunțate și îți dorești să schimbi felul în care te raportezi la propria persoană, alege consilierea psihologică.
